Balada mortii ~ George Topârceanu

Cobora pe Topolog
Dintre munți, la vale…
Și la umbra unui stog
A căzut din cale.
În ce vară? În ce an?
Anii trec ca apa…
El era drumet sărman
Muncitor cu sapa.
Oamenii l-au îngropat
Într-un loc aiurea,
Unde drumul către sat
Taie-n lung pădurea.

Și de-atunci, lângă mormânt,
Plopi cu frunza rară
S-au zbătut ușor în vânt,
Zile lungi de vară.
Soarele spre asfințit
Și-a urmat cărarea.
Zi cu zi l-au troienit
Vremea și uitarea.
Dimineața ca un fum
Urcă pe coline,
Zvon de glasuri dinspre drum
Până-n preajmă-i vine.
Peste vârfuri lunecând
În argint, condurii
Înfioară când și când
Liniștea pădurii…
Numai colo-ntr-un frunzar
Galben în lumină,
Stă pe-o creangă de arțar
Pasăre străină.
Stă și-așteaptă fără glas
Parcă să măsoare
Cum se mută, ceas cu ceas,
Umbra după soare…
*
Astfel, tot mai neștiut
Spre adânc îl fură
Și-l îngroapă-n sânu-i mut
Veșnică Natură.

Vara trece; pe cărări
Frunza-n codru sună.
Trec cernite înserări,
Nopți adânci cu lună.
Iar când norii-nvăluiesc
Alba nopții Doamnă,
Peste groapa lui pornesc
Vânturi lungi de toamnă…

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
Balada Mortii, George Cosbuc, Poezii
;

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *