Ţara lacrimii ~ Gheorghe Tomozei

Din timp neaflatul şi fără slavă, sunt junghiatul
cu o garoafă, spart de glonţul grâului luminat,
împuns de clonţul de crin. Spânzurat de
dalii fierbinţi şi bătut peste dinţi cu şira de spinare
a unei flori amare şi bătut peste vorbire cu
ale ierbilor şire…
Fiecare rană mi-e ca ochiul, sub sprinceană.
Mă trage din groapă deschisul de pleoapă, când sunt
însângerat foarte, pun pleoapă-ntre mine şi moarte,
când să uit pătimirea ajung, deschid pleoapa
şi plâng.
Cu lingura-pleoapă mănânc şi beau apă.
Când îmi moare vreo lacrimă o pun, după datină, ca-ntr-o
lăcrioară în lumea de-afară.
De-mi naşte lacrimă muierea, surp, dinlăuntru,
tăcerea cu petrecere dulce în pleoapa cu
copăi alunge.
Moşia mea e o pleoapă cu lacrimă-n ea, cu veche
dragoste şi priveghe şi cu sare
neiertătoare…

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
tree

2 Comentarii

  1. Pingback: Ţara lacrimii, Gheorghe Tomozei « Supravietuitor's Blog
  2. Tara mea
    Tara mea de cremene
    Cine sa iti semene?
    Tara mea si-a stelelor,
    Cuibul randunelelor,
    cu inalte ierbi,
    si cu pas de cerbi,
    Tara cu izvoare
    licarind in soare,
    vreau sa cresc viteaz
    precum vechii brazi,
    si voinic m-as vrea
    ca si dumneata.

Adauga un Comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.