Răsuflare ~ Ioan Cantacuzino

  Ver ce neam ce-n lume vie
Are îndemn la stihurghie,
Şi sălbatec încă cîntă,
Firea însă lui cuvîntă.
Iar noroade pricepute
Au făţat cu multe cute.
Chibzuirea lor ce-naltă,
Dînd poezii drum de saltă
Piste munţi pîntre flori,
Piste ape pîntre nori
Au întrupat nentrupări
Au iconit nevediri.
Firea şi cu meşteşugire
Ei au făcut- o clătire.
Limba noastră prea puţină,
Nu-i a nimănui proastă vină
Căci însoaţă rău cuvîntul
În pîrlejul ce dă gîndul.
Mai cu vreme, cine ştie,
Prisosire poate să vie.
Că scriitorii împodobesc
Limba, patria-şi slăvesc.
Fie aceasta acuş, cercare,
Mustră altor spre-ndemnare.

(No Ratings Yet)

Loading...