Ab irato ~ Ion Luca Caragiale

Nu-mi măsur bine versul? Ce? Cum? Auzi acolo!
Dar ritmu-mi curge-n vine! şi rima? je m’en moque
Nici pot gândi aminteri! Mi-e tată bun Apolo!
Vrei strălucită probă? Iat-un sonet ad-hoc.

Nu sunt corist! Sunt maistru-n recitativ şi solo !
Băcane, râzi ca prostul şi nu m-asculţi de loc…
Ei da! nu-mi plac nici mie măslinile de Volo!
Ironic sunt — am ace pentr-ori-şi-ce cojoc.

Băcan stupid! Te fulger!… Inspiră-mă, Erato,
Dă-mi aspră vină pentru sonetu-mi ab-irato —
Să-l sfarăm cu prestigiul divinei poezii:

Tu? imbecil nemernic! Tu să mă iei la vale?
La scârnava-ţi tarabă zic un aeternum vale…
Eu? Eu am rima justă —tu? False terezii!

(Sonet parnasian.
Tipărită în Moftul Român, 28 Octombrie 1901, retipărită în Calendarul Moftul Român 1902 pag. 42.)

(No Ratings Yet)

Loading...