Ab irato ~ Ion Luca Caragiale

Nu-mi măsur bine versul? Ce? Cum? Auzi acolo!
Dar ritmu-mi curge-n vine! şi rima? je m’en moque
Nici pot gândi aminteri! Mi-e tată bun Apolo!
Vrei strălucită probă? Iat-un sonet ad-hoc.

Nu sunt corist! Sunt maistru-n recitativ şi solo !
Băcane, râzi ca prostul şi nu m-asculţi de loc…
Ei da! nu-mi plac nici mie măslinile de Volo!
Ironic sunt — am ace pentr-ori-şi-ce cojoc.

Băcan stupid! Te fulger!… Inspiră-mă, Erato,
Dă-mi aspră vină pentru sonetu-mi ab-irato —
Să-l sfarăm cu prestigiul divinei poezii:

Tu? imbecil nemernic! Tu să mă iei la vale?
La scârnava-ţi tarabă zic un aeternum vale…
Eu? Eu am rima justă —tu? False terezii!

(Sonet parnasian.
Tipărită în Moftul Român, 28 Octombrie 1901, retipărită în Calendarul Moftul Român 1902 pag. 42.)

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
wormhole
;

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *