Pe oceanul vremii ~ Ion Luca Caragiale

Un an, de când cu tine pe-al vremiiocean
Plutind, viaţa-mi pare un cântec…O ,ce an!
Ce an de fericire! Şi noice putem oare?
Să-l pironim?! … În vremurire începute moare,
Şi moartea-i ca calăul, de bine ne desparte!
O, timp, Saturn! te-ndură, şi ţine-ne des parte!
Rentinereşte visul, iubirea noastră mare-
Un vas sub cer albastru şi pe-o albastrămare!
Atâtea calde inimi ăstan trecu legând,
Că parcă văd pe-acelaşi amant reculegând,
Fugind de-a lungul vremii, pribagă, Messalina!
Ce-mi pasă că la urmă mă bagă messa Lina?
Amici! Ş-a voastre bunuri pe veciperdutc vi-s,
Când ziceţi: “Taci, Chimeră, că nu sper! du-te vis!”

(No Ratings Yet)

Loading...