Şi te închini ~ Ionuţ Caragea

prostia nu-i o armă, e scutul de oţel,

toţi sfinţii în cazarmă te-aşteaptă la apel,

durerea nu-i o cale, de nu ştii să o porţi,

bei vinul din pocale şi îi jeleşti pe morţi.

 

ideile-s corupte, cuvintele-s murdare,

iubiri cu haine rupte, atac şi apărare,

o viaţă-ntâmplătoare nu-ţi va grăbi clemenţa,

de cauţi ajutoare, te bântuie… demenţa.

 

trecutul te inspiră, prezentul te-amăgeşte,

când firul se deşiră, durerea-i ca un cleşte,

te-ntrebi ce o să vină, ce vine nu contează,

pe dâre de lumină credinţa delirează.

 

ehei, umanitate, a câta oară scriu

cuvinte aruncate ca lutul pe sicriu?

durerea nu-i o cale, de nu ştii să o porţi,

bei vinul din pocale şi iar te-nchini la morţi.

 

ce tristă este viaţa, poetu-i încă viu…

sau întrupează umbra a celui ce-o să fiu?

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
background

Adauga un Comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *