Strofe de-a lungul anilor ~ Lucian Blaga

Când prin oraş calci lin pe străzi
sămânţa ulmilor, şi-n mers
în adevăruri limpezi crezi –
mai e nevoie de vreun vers?

Când muşchiul de pădure mult
ne-alină-n vară verde dor
şi glasul picurat ţi-ascult –
mai e nevoie de-un izvor?

Când în bătaia vântului
mlădie umbli pe colnic,
pe-ntinderea pământului
mai e nevoie de vreun spic?

Când între lipsă şi prisos
ne bucurăm de câte sunt
şi cântă pe subt glii un os –
mai e nevoie de cuvânt?

Când îţi ghicesc arzândul lut
cum altul de Tanagra nu-i,
din miazănoapte până-n sud
mai e nevoie de statui?

Când hoinărind, alăturea,
noi mână-n mână ne găsim
cu ochii la aceeaşi stea –
mai e nevoie de destin?

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
girls

5 Comentarii

  4. dea lungul timpuli ,
    totul sa scimbat
    mai degrama
    sa modernizat

    nu mai e ca o dinioara
    cum ear inainte
    acu numi pasa
    nu ne mai putem scimba

    este inutil
    nimanui nui pasa
    de aceia
    noi ne scimam

    Reply

  5. Azi , in satul din campie
    Anceput incet sa cada
    Cate-un fulg , ce bucurie!
    Vom avea din nou zapada .

    Oamenii stau toti prin case
    Si in sobe arde focul
    Iarna vine-avum si lasa
    Neaua sa imbrace totul .

    In padure , pe carare ,
    Cerbul a iesit grabit
    Si priveste cu mirare
    Baba iarna a sosit .

    Reply

Adauga un Comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.