Miasmă ~

Adâncă-i noaptea şi orele-i sunt triste

Spre geamu închis am să mă îndrept.

În vis şi minte, demonii se alintă

Şi singuratatea mă muscă încet.

 

Oamenii ţipa a disperare

Cu unghii mari şi dinţii galbeni.

Se prabuşeşte în mine totul

Acum, ajung încet la spânzurătoare.

 

Şi ştreangu-i palid şi miroase

A flori de moarte îngrozitoare

Ce rece îi, inima-mi zbate

A viaţă, şi nu a moarte.

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
sunset
;

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *