Barca cu vâsle de foc ~ ovidiuvasile

Barca cu vâsle de foc

Cu bule fierbinţi sfârâind în siaj,

Cu prova fierbinte şi pupa-n viraj,

În liniştea nopţii cu cer fără lună,

O barcă cu vâsle de foc se consumă,

Departe de toate,de lumea ce sună,

Pe marea cu munţii din valuri de spumă.

Vîslaşul priveşte-napoi încruntat,

Spre ţărmuri departe,de unde-a plecat,

Să stea la căldura de foc luminat,

Cu soare din lemnul din vâsle păstrat,

Din vremea când creangă-n copac s-a aflat

Sorbind din lumina cu aer curat.

În apa cea udă şi-n frigul cumplit,

Un punct de lumină pe negrul finit,

Cauterizare ,pe răni de trăit,

O viaţă,un curs hemoragic ,tihnit,

Din bruscă pornire de om rătăcit,

Smintit fără veste din somn liniştit.

Şi-n noaptea cea neagră miroase a mort

Şi-acoperă marea cu valuri cu tot,

Din vâslele-aprinse cu barcă şi peşte,

Cenuşa fierbinte mocneşte,mocneşte

Şi mâine-i departe şi creşte distanţa,

În cer fără lună,acolo-i speranţa.

(No Ratings Yet)

Loading...