Indrăzneală ~ Evelina Dobre

Sub ochiul blând al razei dimineţii

În adierea primăverii vieţii

Se pleacă firul ierbii ameţit

De dor, de drag şi de iubit.

Un tânăr verde crud abia ivit

Se-npotriveşte vântului de viaţă-ndrăgostit

Iar cântecul luminii-l face

Să freamăte fără de pace.

Se-nalţă mândru primul din ţărână

Chiar dacă iarna-i încă ea stăpână

Sfidează înălţimile, adică

Culcându-şi capul iară şi-l ridică.

Nu-i pasă că sub soarele înşelător

Se zbat copacii-n dans ameşitor

El vrea să crească cât mai mare

Pulsând pe aripi de răcoare.

Vazându-l subţirel dar falnic

Iarna cea rea cu suflet jalnic

Suflă cu ură peste el

Omorând bietul tinerel.

Ajuns aproape de căldura vieţii

Sol iubitor al dragostei şi tinereţii

Te-ai dus spre zări iubind frumos

De-a pururi primăverii credincios.

2002

(No Ratings Yet)

Loading...