Iubite-voi omule, icoană de jar,
Ce poartă cu sine, al binelui har,
Iubite-voi omule, prea albă turea,
Căci ţie ţi-e sortită, dragostea mea,
Iubite-voi omule, a zeilor virtute
Şi voi ruga tot cerul, mereu să te ajute,
Iubite-voi omule, al strălucirii lut,
Căci şi eu păcătosul, trăiesc să te ajut.
Iubite-voi omule, al sfinţilor potir,
Căci pentru tine eu, trăiesc şi respir,
Iubite-voi omule, la bine şi la greu,
Căci pentru tine eu, mă voi lupta mereu.
Iubite-voi omule, oricât tu ai greşi,
Şi doar Lumină sfântă, de doru-ţi voi cerşi,
Iubite-voi omule, chiar de mă vei zdrobi,
Şi în infernul ce îl merit, eu voi a te iubi.
Iubite-voi omule, căci tu îmi dai speranţă,
Şi dragostea de tine, e sensul pentru viaţă,
Iubite-voi omule, chiar şi în orice vis,
Eşti luptă şi speranţă, în orice paradis.