Pe firul de păianjăn al poveştii de Deniza Cristian.

Noapte sălbatică,
Cu sclipiri de licurici pe boltă,
Cu lună plină ce pătrunde
Printr-o jumătate de măr,
Ce s-a cuibărit în palma unui pom.
O rază fosforescentă păşeşte timidă,
Te luminează,
Te trezeşte,
Îţi dă lumină,
Îţi trezeşte imginaţia
Ce pare că putrezeşte în inerţie.
Tavanul, părea un uriaş tort dreptunghiular,
Moale, glazurat cu ciocolată albă
Şi model din frişcă pe margini.
În mijloc, lustra părea un copil
Construit din cristale.
…o fetiţă…
Ce lasă să-i curgă rochiţa,
În umbra-i imperfectă, deformată…
Ace mii, îmi injectau ochii,
Firicele roşii se împrăştiau în marea apoasă,
Apoi somnul mi-a cusut genele cu fir gros de lână,
Şi visele şi-au croit drum de turtă dulce
Spre căsuţa cu poveşti,
Ca la bunica…