Singurătatea are un gust amar,
Când stai pe gânduri solitar
Şi te gândeşti la infinit:
-Unde trăieşti , la ce-ai muncit?
Nu-ţi vine uneori să crezi ,
Cum ai putut mereu să pierzi
Mereu acelaşi lucru drag,
O dragoste lăsată-n prag.
Singurătatea are un gust amar,
Când stai pe gânduri solitar
Şi te gândeşti la infinit:
-Unde trăieşti , la ce-ai muncit?
Nu-ţi vine uneori să crezi ,
Cum ai putut mereu să pierzi
Mereu acelaşi lucru drag,
O dragoste lăsată-n prag.
La nevoie si singuratatea e necesara, ne descopera pe noi insine. Dar nu o singuratate continua, fiindca “ce-i prea mult nu-i bun”.