Plouat și amărât
și fără de noroc,
pe cât e de mărunt
îl poți face breloc.
E aruncat de astă toamnă
pe la porți străine,
lepădat fără de teamă
chiar nu știu de cine.
Și milă mi-e de-a lui făptură
ce se chinuie-a trăi,
când viața e atât de dură
nici câine să nu fii!
Nu-i vina lui că-i corcitură
sau c-a fost prins cu ou’n gură!
E vina ălora de sus
că ne-au adus
unde-am ajuns!