“Autoportret”
Mă simt ca “Ana are Mere”
când cugetul mi-l etalez,
despre pierzanie și drumuri
și felul cum eu îl pictez.
Nu mi-s nici “Ana Lugojana”
cântată-n horă cu mult foc
și nici pământuri n-am ca Ana
cea părăsită de noroc.
Sau Ana din “Brâncușiana”
cea cu capul aplecat
de atâta așteptare
umilință și oftat.
Și nici de Ana care-i Sfântă
nu vreau acuma să mă leg
căci drumul ei nu mă încântă,
alte cărări vreau să aleg.
În mine țipă altă Ană
ce-n alții pare adormită
uitată, nebăgată-n seamă
într-un mit demult zidită.