Povestea Copilului Halap de Cuvinte ! ~ Mihaela Vicol

Halapul de Cuvinte

A fost odată un copil cuminte,
Care-a-nvățat să scrie cuvinte.

Și-a prins atâta drag de ele
De i-au intrat instant sub piele.

Și când pe buzele-i au stat
Și de gustul lor a dat

Cpilul, ca un apucat,
Cuvinte noi a căutat.

Căci acuma el voia,
Să se sature, cumva,

Si tot ce mâna lui scria
Gura lui înfuleca.

Și pentru că a fost halap ,
Cuvintele i-au pus capac.

Căci n-a știut câtă putere,
Ascund cuvintele în ele.

Și mult așa s-a chinuit
Până când s-a îmbolnăvit.

Nici la bal, nici la spital,
Nimeni n-a avut habar

Cum pe el să-l lecuiască,
Că-ncepuse să prostească!

Cuvintele din gura lui
Începuseră hai-hui,

Ba în gât să se oprească,
Altele din cap să-i iasă,

Și așa o nebunie,
Cum n-a fost dat să mai fie!

……………….

Când credea că-i în zadar
A venit un Cărturar!

Zdrențuit, vaaai și-amar,
Cu vântul prin buzunar

C-auzise el, cumva,
De necazul ce-l pândea.

— Cuvintele nu te-au stricat,
Ești puțin intoxicat!

Că prea multe ai mâncat
Fără să fi mestecat!

„Totul are o măsură,
Iar atunci când bagi în gură,
Nu uita să rumegi bine,
Să înghiți cât se cuvine!”

Cuvintele i le-a legat,
Într-o Poveste le-a băgat
Și de boală l-a scăpat !

Și acum copilul știe
Și ți-o spune chiar și ție!
(29.01.2026)

(No Ratings Yet)

Loading...