Îndemn la Joc!
Îmi place să mă joc de-a poezia
Dar nu-s poet, mi-o zice nerozia,
Îmi place și să desenez,
Pe pânze mari ca să pictez
Dar nu sunt pictor, doar visez!
Să scriu îmi place iară, știu, și fabulez
Povești reale, scurte, inventez
Mă joc cu pixul, cu creionul
De când trecu Revelionul
Și râd pe’atât de tare când mă joc
De-mi sar ace din cojoc!
Și mă mir de unde ace
Că n-am nici măcar cojoace!
Și iar râd, și iar mă joc
Până când deodată: poc!
„- Iaca, asta-i să pățești
De te mai ții de jucat!”
Îmi aud voci nebunești
De pe undeva, din cap.
„C-am fost Pasăre Măiastră
O minune pusă-n glastră
Am fost vis, Dumnezeire,
Infinit făr’ de pieire!
Și-acum cine sunt, îmi zici?
Să nu-mi spui că-ți par arici!”
“-Ba, arici cu ace-nfipte
da’ cu gămălia afară!”
Zisei eu dând înainte…
Când văzui dâra de sânge
Ce o lasă-n urma lui,
Că râde și că nu plânge
Milă de el îmi facui
Și atuncea începui:
Scoală Ioane, scoală Gheorghe
Să vă spun vreo două vorbe
Scoală-te și tu, Brâncuși,
Că mă duc și eu acuși
Și nu știu de’om mai avea
Prin lume pe careva
Care să-și mai amintească
De-astă Pasăre Măiastră!
Scoală-te și tu, Mărine,
Că am râs cu tine bine!
Chiar și tu, Caragiale,
Că te știu de pe parale
Și copiii și netoții
Parveniții dar și hoții.
Scoală-te și tu, Anică,
De prin ziduri, din furnică,
De prin glas de rândunică
De prin doine, cânt și jale
Din povești nemuritoare!
Sculați, dragilor mioare,
Nu-i lăsați să ne-o omoare!
(17.02.2025)
(No Ratings Yet)
Loading...