Adânca mare… ~ Mihai Eminescu

Adânca mare sub a lunei faţă,
Înseninată de-a ei blondă rază,
O lume-ntreagă-n fundul ei visează
Şi stele poartă pe oglinda-i creaţă.

Dar mâni ­ ea falnică, cumplit turbează
Şi mişcă lumea ei negru-măreaţă,
Pe-ale ei mii şi mii de nalte braţe
Ducând pieire ­ ţări înmormântează.

Azi un diluviu, mâne-o murmuire,
O armonie, care capăt n-are ­
Astfel e-a ei întunecată fire.

Astfel e sufletu-n antica mare.
Ce-i pasă ­ ce simţiri o să ni-nspire ­
Indiferentă, solitară ­ mare!

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
forest
;

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *