Dispariţia unui figurant ~ Mircea Dinescu

Se-acreşte primăvara şi ea pe stârvul crăcii
Şi claunul boceşte în spatele barăcii
Şi rufele bătrâne îl cheamă pe frânghie
Să îşi usuce plânsul lui mic de prăvălie.

În iarba veche umblă un soi de iarbă nouă
cu pâre şi veninuri. Fă-te şi tu că plouă,
acceptă şi tu circul şi pe lumina slabă
descuie rinocerul şi intră-n el degrabă.