Vila artistului ~ Mircea Dinescu

Dosarul meu creşte ca pâinea bună
se umflă, pârâie, dospeşte lin,
iubito vom petrece împreună
sub streşinile lui de vinilin.

Ia-ţi şi părinţii ca să nu fim singuri
ia-ţi şi umbrela pentru orice risc,
e toamnă-n vorbe şi ne plouă-n linguri
şi cad din pomi agenţii de la fisc.

Azi trec nepăsător printre vitrine
nici nu mă uit, nici nu miros, nici nu înjur:
carne de tun, osânză de albine,
şi-un îngeraş de votcă în azur…