Sonetul I ~ Poeti Straini, William Shakespeare

Frumoaselor făpturi le vrem vlăstare
iar frumuseții-un spor de dăinuire
și-n acest chip, plăpând urmaș transpare
purtându-i umbra florii-n veștejire.
Dar tu ce-n ochii tăi îți afli rug
hrănindu-l cu-a ta flacără, din greu,
duci foame unde-a fost cândva belșug,
însuți vrăjmaș al dulcelui tău eu.
Tu, care ești podoaba blândă-a firii
și-al primăverii crainic de nădejde
ti-ngropi în muguri florile iubirii
și ești calicul care risipește.
Ai mila: ce-i al lumii nu pradă
cu gura gropii și cu gura ta …

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
Shakespeare, Sonet
;

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *