Voi n-ati fost cu noi în celule ~ Radu Gyr

Voi n-ati fost cu noi în celule
să stiti ce e viata de bezne,
sub ghiare de fiara, cu guri nesatule,
voi nu stiti ce-i omul când prinde să urle,
strivit de catuse la glezne.

Voi n-ati plans în palme, fierbinte,
strapunsi de cutitul tradarii.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
voi n-ai dus povara durerilor sfinte
spre slava si binele tarii.

In cantec cu noi laolalta
trecand printre umbre peretii,
voi n-ati cunoscut frumusetea inalta
cum dorul irumpe, cum inima salta
gonind dupa harpele vietii.

Ce-i munca de brate plapande,
ce-i jugul, ce-i ranjet de monstru,
cum scartie osul când frigul patrunde,
ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveti de unde
să spuneti aproapelui vostru.

Voi nu stiti în crunta-nchisoare
cum minte speranta si visul,
când usile grele se-nchid în zavoare,
si-n teama de groaznica lui inclestare
pe sine se vinde invinsul.

Ati stat la ospete-ncarcate
gonind dupa fast si orgoliu,
nici mila de noi si nici dor, nici dreptate,
nici candel-aprinsa si nici libertate,
doar ghimpii imensului doliu.

Asa sunteti toti cei ce credeti
ca pumnul e singura faima.
Fatarnici la cuget, pe-alături ne treceti,
când noi cu obrajii ca pamantul de vineti,
gustam din osanda si spaima.

Când portile sparge-se-or toate
si mortii vor prinde să urle,
când lanturi si ziduri cadea-vor sfarmate,
voi nu stit ce-nseamna-nvierea din moarte,
căci n-ati fost cu noi în celule.

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (2 votes, average: 4.00 out of 5)
Loading...
fantasy

1 Comentariu

  1. Usa
    de TRAIAN DORZ

    Voi, care va puteti deschide a voastra usa
    cand doriti,
    voi, ce puteti iesi din casa, sau sa intrati,
    -dupa placere,
    voi,ce puteti privi in voie la soarele placut al zilei,
    sau stelele si luna noptii,
    sau campul inflorit si verde,
    sau ploaia primaverii calda,
    sau fulgii leganati ai iernii,
    -voi nu stiti ce inseamna-o usa
    pe care n-o puteti deschide
    si care n-o puteti inchide
    nici la nevoie
    nici la voie,
    o usa unde n-ai tu cheia
    -dar care-i totusi usa ta!…

    Voi, care un stiti,
    care n-aveti de unde sti, ce-amar se plange
    si-ngrozitor se poate arde
    si suferi, de viu in groapa,
    dincolo, dupa-o usa-nchisa,
    mai ingropat decat toti mortii…
    Voi, care n-ati stat treji in flacari de asteptare
    nopti si zile
    si luni si ani
    cu rasuflarea oprita
    si auz atent,
    cu inima zdrobita-n zbucium de teama
    si de banuiala
    si chinuiti de deznadejde si de nadejde totodata
    ‘napoia unei usi inchise pe dinafara
    -de un veac…

    Voi, care nu stiti in ce-adancuri intunecate
    si-n ce iaduri
    se prabuseste si ridica,
    traieste ne-ncetat
    si moare
    de mii de ori pe zi un suflet, zdrobit
    bucata cu bucata,
    clipita cu clipita-ntruna
    de mii de ori
    gustand otrava
    stand singur dupa-o usa-nchisa
    ca dupa-o piatra de mormant.

    Voi, care va puteti intinde din casa
    mainile-amandoua
    sa vi le racoriti in stropii calduti ai ploilor de mai,
    voi, care va culcati pe iarba sub merii
    sau ciresii vostri,
    sau va puteti purta pe brate zambind copiii
    si sotia ;
    sau iarna v-alungati prin neaua
    cu fata rosie si plina ;
    sau toamna va puteti intinde
    in gradinita voastra mana
    spre-o pruna rosie-ntre frunze
    pe care inca-s stropi de roua,
    sau orisicand va este sete puteti bea apa
    dupa voie
    din cana voastra
    sau din unda unui izvor insingurat
    si-apoi sa odihniti la umbra,
    sa mirositi o floare alba,
    sa va uitati la pestisorii ce-noata jucausi in rau,
    sa va scaldati voiosi in apa,
    in soare
    sau nisipul cald.

    -Voi, care va puteti in pace ruga in odaita voastra
    cu tatal sau cu mama voastra,
    cu fiii vostri, cu sotia
    sau singuri
    sau in Casa Sfanta
    -si nimeni nu va rade-n fata
    nici nu va bate pentru asta
    nici nu va-njura manios,
    nici un sunteti siliti s-o faceta in pat,
    cu patura pe fata
    -ci linistiti,
    cu tot respectul ei
    si bucuria clipei ei…

    -Voi, care dupa usa voastra stati linistiti,
    netremurand
    de cate ori se-aude zgomot,
    de cate ori simtiti un pas
    ca poti fi scos nu sti de cine,
    ca poti fi dus si nu sti unde,
    ca poti fi chinuit de-oricare
    si nu sti pentru ce,
    oricand…

    -Voi, care va puteti in voie culca in asternutul vostru
    si far-sa vi se-nsemne locul
    ce nu-i permis sa-l depasiti,
    -Voi, ce puteti manca o para sau paine,
    paine cata vreti,
    sau care, cand simtiti nevoie de a ramane
    cei mai singuri
    puteti iesi cand vreti din casa
    sau din multime,
    neopriti…
    -O, voi nu stiti,
    nu stiti ce har e,
    ce fericire negraita-i,
    ce lucru ncrezut de mare-i
    -o usa ce-o deschizi cand vrei !…

    -O, voi ce nu stiti,
    nu stiti inca,
    nici nu vreti sa stiti
    nici sa cautati
    sa stiti, ce va urma clipitei
    cand Dumnezeu o sa va spuna :
    « Plecati voi, blestemati, in focul de veci
    in care n-ati crezut… »

    -Voi, care nu ganditi nici astazi
    si nici nu vreti sa tineti seama
    ce iad-spaimantator si vesnic e departarea de Hristos
    ce noapte vesnica-i aceea neluminata de-o nadejde
    de nici o singura nadejde,
    -pe vecii vecilor inchis…

    -Voi, care nu va dati azi seama ce-ngrozitor
    este pacatul
    fiindca fara nici o teama traiti in el
    si el in voi,
    nici cat de vesnice sunt :
    noaptea si chinurile remuscarii
    si usturimea constiintei de-a pururi nemaiadormite
    si ispasirea nesfarsita a savarsitului pacat
    al neascultarii de Cuvantul lui Dumnezeu
    ce-l cunosteati…
    -Voi care nu stiti ce respingeti astazi,
    cand nu va pasa de Hristos,
    cand n-ascultati chemarea sfanta
    a Crucii Rascumparatoare
    si cand respingeti harul care e Usa Vesnicei Lumini!

    …Dar cand veti fi ajunsi odata
    ‘napoia unei usi inchise
    a unei usi pe veci inchise,
    pe veci inchise dupa voi,
    cand veti fi despartiti de-a pururi
    e orisice fiinta scumpa,
    cand singuri,
    singuri pe vecie
    va veti trezi inchisi, inchisi
    in deznadejde,
    in uitare,
    in vesnica-ngrozire, singuri,
    -si va veti da cu spaima seama ca-n veci
    si-n veci, asa va fi,
    ca nici macar nu-i alta moarte
    s-aveti macar in ea nadejde,
    -atunci,
    abia atunci
    acolo, cu adevarat va veti trezi,
    gandindu-va ce har odata era o usa larg deschisa,
    o usa larg deschisa voua spre mantuire
    prin Hristos…

    Ca-o viata-ntreaga-a stat deschisa,
    deschisa si imbietoare
    dar voi, batjocorind iubirea,
    dispretuind instiintarea
    si lepadand iertarea care prin Cruce v-a rascumparut,
    n-ati vrut sa credeti nici in moarte
    nici in osanda necredintii
    nici in Gheena unde focul
    si viermele
    vor roade vesnic
    -si astfel v-ati inchis voi singuri
    cu mana voastra
    usa vietii
    si ati ajuns pe drept in locul unde va chinuiti acum…
    Pe veci de veci,
    pe veci de veci,
    pe veci de veci,
    pe veci de veci…
    Abia atunci veti sti ce-nseamna
    o usa
    care vi s-a-nchis…

    O usa care v-a fost deschisa atatia ani,
    atata vreme
    dar care-acum va va fi-nchisa
    pe veci de veci,
    pe veci de veci.

    O, tu, cel pentru care usa mai este inca azi deschisa,
    nici la chemarea cea din urma
    ce-i poate asta,
    nu raspunzi ?

Adauga un Comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.