Strajă zadarnică ~ Stefan Augustin Doinaş

Arcaşul şi oşteanul şi feciorul
pãzesc pe castelan care le-a spus:
– Sã nu lãsaţi nici umbra, nici piciorul,
nici aripa s-ajungã pânã sus…

Arcaşule din marginea cetãţii,
zadarnic dai ocol singurãtãţii!
Oşteanule cu sabie în teacã,
zadarnic nu laşi urmele sã treacã!
Feciorule din pragul încãperii,
zadarnic arzi uleiul privegherii!
Zadarnic staţi de strajã zi şi noapte:
nu trece umbrã, nu rãsunã şoapte,
nu umblã duh, nici pasãre, nici om,
nici frunza nu se clatinã în pom.
Dar ceea ce voi nu lãsaţi sã intre
s-a cuibãrit în inimã şi-n vintre
şi-acolo, ascuţind un mare zimţ,
îţi tãinuie prezenţa sub presimţ.

De-aceea, ridicaţi-vã pe praguri
ca sã vedeţi acuma lãmurit
cum fâlfâie luminile ca steaguri
pe cel pãzit de voi, care-a murit.

(No Ratings Yet)

Loading...