La Luvru ~ Stefan Octavian Iosif

Ce de popor în templul artei sfinte!…
Sub aste bolţi de veacuri consacrate
Mii de străini din ţări îndepărtate
Trec rătăciţi… Dar să luăm aminte…

Abia-ndrăznim să trecem înainte:
Eterne forme-n marmură-ngheţate,
Vechi pânze rupte din eternitate
Vădesc ce-nalţă omeneasca minte…

E-o lume-n veci de veci nepieritoare,
Comori pe care Cronos nu le-nghite:
Un Rafael, un Rubens, un Murillo…

În fund, senina Venus de la Milo…
— Dar ce te-ntorci şi nu m-asculţi, iubite?…
— Ce ochi albaştri! Cum o cheamă oare?

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
hand
;

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *