Pîinea noastră cea de toate zilele ~ Stefan Octavian Iosif

— Mi-e foame, dragă mamă; nu e pîne?
Mi-e foame, şi să ştii că am să mor !

— Mai rabdă, puiul mamii, pînă mîne,
Că mîne iese plugul în ogor.

— Mi-e foame, dragă mamă; nu e pîne?
De-amar de vreme tot m-ai amînat…

— Mai rabdă, puiul mamii, pînă mîne,
Că mîne vom ieşi la semănat…

— Mi-e foame, dragă mamă; nu e pîne?
N-ţi este teamă, oare, c-oi muri?

— Mai rabdă, puiul mamii, pînă mîne,
Că grîul pînă mîni va răsări…

— Mi-e foame, dragă mamă; nu e pîne?
Vezi, inima mea bate tot mai rar…

— Mai rabdă, puiul mamii, pînă mîne,
Că grîul nostru este la morar.

— Mi-e foame, dragă mamă; nu e pîne?
Ah, tare mi-e teamă c-o să mor…

— Mai rabdă, puiul mamii, pînă mîne,
Că mîne scoatem pînea din cuptor…

Dar cînd crescu mirosul pînii copate,
Odorul mamii, galben ca un spic,
Îşi închinase fruntea peste noapte,
Şi de-atunci n-a mai cerut nimic.

(După un vechi cîntec german)

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
clock
;

2 Comentarii

  1. Frumoasa poezie, e prima data cand o citesc; gasesc o asemanare cu poezia ,,Moartea caprioarei\, de Labis, doar ca aici conflictul dintre viata si moarte are un martir uman, chiar daca graul s-a copt si si-a dat rodul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *