Salcâmul ~ Stefan Octavian Iosif

Priveghiuri lungi de toamnă. În sfeşnic lumânarea
Se luptă-n întuneric, tot scăpătându-şi zarea,
Precum se luptă somnul cu jalea ce te-apasă
În liniştea ploioasă…

Deodată triste glasuri sporesc mocnita jale,
Bat fâlfâiri greoaie deasupra casei tale…
Se face iar tăcere… — şi te străbat fiorii:
Ne lasă şi cocorii!

“Fugiţi, fugiţi departe, întârziate stoluri,
Să nu v-apuce-n câmpuri îngheţul de la poluri!…”
Suspină trist în urmă, foşnindu-şi frunza moartă,
Salcâmul de la poartă…

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
wallpaper
;

1 Comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *