Te duci… ~ Stefan Octavian Iosif

Te duci şi, cum zâmbeşti nepăsătoare,
M-abat din cale şi mă simt murind…
Pierdut spre tine braţele-mi întind
Ca-n urma unei viziuni fugare, —
Dar nu mai pot în ele să te prind.
Te duci — şi ca o umbră rătăcită

Te voi dori în zilele pustii,
Te voi striga în nopţile târzii,
Şi-n veci voi plânge vârsta fericită
Când nu ştiam ce-nseamnă a iubi!
O, dulce fericire risipită!

De ce-ai venit şi pentru ce-a fost scris
Să-mi schimbi tu viaţa-n iad şi-n paradis?
Te duci şi simt pe fiece clipită
Că pierd în tine cel din urmă vis…

(No Ratings Yet)

Loading...