Unui tanar ~ Stefan Octavian Iosif

Departe, pan la mine, bland,
Intaiul vers al tau patrunde;
Uimit plec fruntea, si-ascultand,
Tristetea nu mi-o pot ascunde.
Te vad la masa ta de scris
Si simt credinta ta ce leaga
De orice gand un mandru vis,
De orice vis o lume-ntreaga!
Asa ca tine-am fost noi toti,
La varsta cand, robit desartei
Iluzii, socotesti ca poti
S-atingi vreodata culmea artei.
Dar prea e dulce, prea-i duios
Si-atata-ncredere respira
In plansetu-i melodios
Intaiul tau acord de lira…
O, nu ma-ndur sa te dezmint,
Si trist, cu fruntea inclinata,
Ascult stravechiul cantec sfant
Ce l-am cantat si eu odata…

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
wormhole

1 Comentariu

Adauga un Comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *