Amurgul are astăzi luciri ca de mătasă ~ Stefan Petică

Amurgul are astăzi luciri ca de mătasă
Pe care lunecară mâni albe de princese,
Şi-n faldurile cari pe-albastre culmi se lasă
Scânteie pietre scumpe din stofe vechi şi-alese.

Ci mândră de durerea-i în purpura de seară,
Cetatea arde facle pe turlele-nnegrite
Pe cari vechi coroane de slavă seculară
Topeau de aur raze în zile fericite.

Pe surele frontoane a vechilor palate
Un vis de răzvrătire a pus o-nfiorare,
Iar florile-n grădină stând pale şi uitate
Se plâng în invocarea lucirilor de soare.

Cântări voievodale sunară-n amurgire
Cu glas de altădată umplând singurătatea,
Şi-n notele lor grave de-adâncă tânguire
Colinele ascultară cum moare-ncet cetatea.

Şi turlele părură ca braţe desperate
Întinse-n frământare spre cerul azuriu;
Străvechea frumuseţe murea pe înserate
Şi sufletul cetăţei se plânse-ntr-un târziu.

Ah, cântul răzvrătirei în seara somptuoasă
Şi turlele-nălţate spre cerul cel senin
Când pacea cade lină din falduri de mătasă
Şi limpede ca roua pe albe flori de crin!

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
wormhole

1 Comentariu

Adauga un Comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *