Iarbă trează ~ Tudor Arghezi

Cu urechea la pământ
Lunecând l-ascult prin foi
Lungi, de cârji de popuşoi.
Graiul apelor din vânt.

I-aud undele-aşternute
Giulgii moi, ca de hârtie,
Şoapta cum îi întârzie
Sufletul să i se mute.

Sculele mele cântate
Le-aş zvârli vârtej în foc.
Vrea un singur pai, în loc
De unelte-ncrucişate.

Dintr-o strună de o sfoară
Voi să mă căznesc să scot
Geamătul şi-aleanul tot,
Pâcla grea şi ceaţa rară.

Treceţi toate pe o coardă,
Iarbă trează, floare moartă.

(1939)

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
milky way
;

1 Comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *