Afacere oltenească ~ Valeriu Cercel

Plecai şi io în târg, sǎ vezi saftea,
De mǎ sculai devreme, dimineaţǎ,
Nu cred cǎ ceasu’ unşpe arǎta,
Sǎ casc un pic mai mult gura pîn piaţǎ,
Da’ nu mǎ laud, nu e firea mea,
Ca mine negustor, nu-i altu-n viaţǎ :

Luând în fugǎ nişte praz, mǎligǎ,
De brânzǎ doar nǎdejde mai era,
Cǎţaua aia proastǎ-a lu’ Cotigǎ,
Din lanţ scǎpatǎ, precum sǎ vedea,
(Îi atârna dǎ gât doar o verigǎ)
Tot dupǎ mine vere sǎ ţînea;

Ajuns în târg, potaia dupǎ mine,
Io cunoscut ca om cu maniere,
Un şut sǎ-i trag, da’ nu îmi şedea bine
(Chiar dǎ situaţia, sǎ zîc, mi-o cere)
Cǎ înjurai în gând de-aşa ruşine
Şi pǎ Cotigǎ şi p-a lui muiere,

Da’ fi-su-Ion, mǎ vede şi mǎ-ntreabǎ,
Cât vreau pǎ javrǎ, c-arǎta dǎ soi,
Îi cer aiurea, sǎ mǎ aflu-n treabǎ,
Vreo douǎzeci de mii dǎ Lei dǎ-i noi,
Cǎ lumea auzind, sǎri dǎ grabǎ,
Sǎ adunǎ nebunǎ dând puhoi

Şi într-o clipǎ, cât aş zice zǎu,
Dǎdui cǎţaua frate, luai şi plata,
Fǎcui şi cinste cu nişte trǎscǎu,
Da’ cât dǎ bucuros fuse şi tata…
Îmi dete Ion pǎ ea, (nu-i bǎiat rǎu !)
Douǎ pisici dǎ zece mii bucata !

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
spring

1 Comentariu

  1. Baciul din Stancuta

    fusei si eu pandar la oi
    si ma mancara 4 boi
    fusei si eu dulau la stana
    de plictisit dadeam si lana

    fusei si eu cumva de tot
    unde putui crasmar olog
    sau chiar pescar si era bine
    ca am putut fugi de tine

    fusei de toate peste tot
    si imi plesnira peste bot
    din toate relele de bine
    de ma-mpacleam pan’ la Rovine

Adauga un Comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.