Gerul aspru şi sălbatic strânge-n braţe-i cu jelire
Neagra luncă de pe vale care zace-n amorţire;
El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre zori
C-un văl alb de promoroacă şi cu ţurţuri lucitori.
Gerul vine de la munte, la fereastră se opreşte
Şi, privind la focul vesel care-n sobe străluceşte,
El depune flori de iarnă pe cristalul îngheţat,
Crini şi roze de zăpadă ce cu drag le-a sărutat.
Gerul face cu-o suflare pod de gheaţă între maluri,
Pune streşinilor casei o ghirlandă de cristaluri,
Iar pe fete de copile înfloreşte trandafiri,
Să ne-aducă viu aminte de-ale verii înfloriri.
Gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare
Ce se-ntrec pe câmpul luciu, scotând aburi lungi pe nare.
O! tu, gerule năprasnic, vin’, îndeasnnă calul meu
Să mă poarte ca săgeata unde el ştie, şi eu!
(No Ratings Yet)
Loading...
ba cn a zis ca asta este urata sa le vie orata viata
imi trebe pt. ora de lectura deci…:(
e super dece zic uni ca e urata?
foarte urata
e super nu e urata
e ceamai frumoasa poezie pe acre am cirito in viata
e tare frate soro
e foarte frumoasa…exprima multe sentimente care sunt spuse chiar din inima… numai cuvinte de lauda pt Vasile Alecsandri!!!
ai dreptate
imi place! dar e mica. salut!
super frate. e tare
imi place!e chiar frumos!;)