Acrostih ~ Alexandru Vlahuţă

Eram pribeag pe-o lume obscură şi pustie.
Plângeam când tu, cerească şi vecinică făclie,
Lucind în a mea cale, opritu-m-ai din mers
Şi ochii-mi, ca o mamă, de lacrime i-ai şters.
Eram străin, şi ţie ţi-a fost milă de mine.
De unde vii şi unde te duci? m-ai întrebat.
Nu ştiu. Steaua desprinsă din boltele senine
Mai ştie ea sărmana ce drum a apucat?
Atunci mi-ai zis: Iubeşte, străin nu vei mai fi.
Ferice sunt de-atuncea. În veci te voi iubi.

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
forest
;

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *