TE PĂZEŞTE SĂ NU SUPERI P-ALTUL ÎNTRE PROŞTI SĂ-L NUMERI de Anton Pann

Nastratin Hogea-ntr-o vreme nouă măgari dobândind

Şi într-o zi toţi aceştia la păşune scoşi fiind

S-a dus seara ca să-i strângă de pe câmp unde era

Şi de sunt toţi ca să vază, începu a-i număra.

Ieşind dar la număr tocma, pe unul încălecă,

Luă pe toţi după urmă şi la casa lui plecă.

Când mergea pe cale însă stătu iar a-i număra,

Şi văzu că înaintea-i numai opt măgari era;

Se uită, se miră singur cu unul ce s-a făcut,

Şi văzând o groap-adâncă pe unde a fost trecut,

Gândi că poate într-însa unul din ei a căzut,

Când a privit el cu ochii aiurea şi n-a văzut;

Descălecă şi se duse în groapă a se uita,

Dar ce să vadă într-însa, când degeaba căuta ?

Se-ntoarse ş-începe iarăşi măgarii a-şi număra,

Şi văzându-i că sunt nouă, începu a fluiera;

Iar încălecă pe unul, şi până-ntr-un loc mergând,

Să-i mai numere o dată iarăşi îi veni în gând.

Şi văzând că şi acuma iar la număr opt era

(Că pe cel de supt dânsul nicidecum nu-l număra)

Stând: – Ciudat lucru ! el zise – or ochii mei sunt stricaţi,

Or că eu nu poci să-i număr, cum merg ei amestecaţi !

Şi descălecând îi puse câte unu-unu-n rând

Şi pe fiecare mâna puind el şi numărând,

Ieşiră măgarii tocma noauă, după cum au fost,

Ş-încălecă iar pe unul, făcându-se singur prost.

Plecând însă cu-ndoială, nu se putu stâmpăra

După ce puţin mai merse, stătu iar a-i număra,

Şi măgarul de supt dânsul nenumărând iar aşa,

Tot opt ca şi pân-acuma, ceilalţi la număr ieşea.

Într-acest timp, trecând unul, i-a zis: – Nu te supăra,

Fă bine şi te opreşte măgarii a-mi număra !

Ca să văz şi tu ca mine tot aşa lipsă îi scoţi,

Or că mie mi se pare că nu sunt la număr toţi.

Începu omul acela măgarii a-i număra,

Arătând întâi cu mâna de supt el care era.

Hogea îi zise (văzându-l că începe de la el):

– Dar ce ! mă pui şi pe mine în rând, omule mişel ?

Şi necăjit de aceasta, acasă cu ei s-a dus

Şi aci iar cu nevasta ca să-i numere s-a pus.

(No Ratings Yet)

TE PĂZEŞTE SĂ NU SUPERI P-ALTUL ÎNTRE PROŞTI SĂ-L NUMERI ~ Anton Pann