Iarna ~ Nicolae Labiş

Totu-i alb în jur cât vezi
Noi podoabe pomii-ncarcă
Şi vibrează sub zăpezi
Satele-adormite parcă.
Doamna Iarna-n goană trece
În caleşti de vijelii –
Se turtesc de gemul rece
Nasuri cârne şi hazlii.
Prin odăi miroase-a pâine,
A fum cald şi amărui
Zgreapţănă la uşă-un câine
Să-şi primească partea lui…
Tata iese să mai pună
Apă şi nutreţ la vacă;
Vine nins c-un fel de brumă
Şi-n mustăţi cu promoroacă.
Iar bunicul desfăşoară
Basme pline de urgie,
Basme care te-nfioară
Despre vremuri de-odinioară,
Vremi ce-n veci n-au să mai fie.

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (1 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading...
;

63 Comentarii

    1. hai acum ca ma enervati!!!!!!! peste tot pe unde am dat poezii de Nicolae Labis nu am gasit decat acesta poezie. m-am saturat de ea!!! acum sa fim seriosi hai si alte poezii de scrise de el ca doar asta nu e singura pe care a scriso!!!! nu?! sunt suparata si dezamagita pe toti :(:(:(:(:(:(:(

  1. Poezie superba,zapada de afara mi-a adus aminte de iernile copilariei evocate atat de bine in aceasta poezie.Imi aduceam aminte primele 4 versuri si voiam sa o recitesc.Eu stiam ca”moi podoabe pomii-ncarca/si viseaza sub zapezi/”dar poate nu-mi amintesc bine.E trist ca unii elevi spun ca n-au inteles nimic din ea,nu e vina lor ca n-au copilarit la tara si nu cunosc frumusetea satului,dar E VINA LOR ca fac atatea greseli de ortografie!Sa invete sa scrie corect inainte de a rade de oamenii care stiu sa aprecieze cultura.CINSTE elevilor constiinciosi si iubitori de carte !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *