Iarna ~ Nicolae Labiş

Totu-i alb în jur cât vezi
Noi podoabe pomii-ncarcă
Şi vibrează sub zăpezi
Satele-adormite parcă.
Doamna Iarna-n goană trece
În caleşti de vijelii –
Se turtesc de gemul rece
Nasuri cârne şi hazlii.
Prin odăi miroase-a pâine,
A fum cald şi amărui
Zgreapţănă la uşă-un câine
Să-şi primească partea lui…
Tata iese să mai pună
Apă şi nutreţ la vacă;
Vine nins c-un fel de brumă
Şi-n mustăţi cu promoroacă.
Iar bunicul desfăşoară
Basme pline de urgie,
Basme care te-nfioară
Despre vremuri de-odinioară,
Vremi ce-n veci n-au să mai fie.

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (25 votes, average: 4.16 out of 5)
Loading...

67 Comentarii

  1. Alice “ITI AMINTESTE DE COPILARIE” da cati ani ai 82 si nu ai ce face umblii pe net ptr poezii cam asa ar veni nu te critic da’ e cam adevaarat dupa km ai scris zici k ai deja 82 85 de ani si akm iti aminteste de copilarie:-& eu una mie mi se pare kam aiurea poezia nu am inteles nimik si am 12 ani si nu imi plake am inavatato repede poate k si din lipsa de obligatie:-j e atat de urata mai bne citesc o poezie de 20 de pagini da pasta nu o mai citesc niciodata… azi am umblat ptr k imi trb pentru scl:-j anyway ptr cei kare ii plake e treaba pa mine una ma dezgusta…!!!

    1. fata draga, cred ca te dezgusta alte chesti, nu o poiezi pa care tu nu ai capacitatea sa o intelegi….stradueste-te mai mult….

Adauga un Comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.