Ecouri ~ Panait Cerna

Când, după zile lungi de jale
Ce-au mângaiat un trist amor,
Vă întâlniţi pe-aceeaşi cale,
Înlănţuiţi de-acelaşi dor,

Grădinile în mii de feţe
În cinstea voastră înfloresc,
În crâng v-adastă cântăreţe,
Ce numai pentru voi doinesc;

De deznădejdi de mai-nainte,
Acuma să zâmbiţi vă vine
Ş-un gand vă luminează-n minte,
Că viaţa-i cel mai mare bine.

Pe toate pune stapanire
A voastră inimă măiastră…
Nu, nu! Atâta fericire
Nu poate fi numai a voastră!

Se pare că, nerăbdătoare,
Vieţile din viitor
Aud a voastră sărutare
Din noaptea nefiinţei lor.

Şi, dacă nebunii divine
Vă smulg în ceruri, tremurând,
E ca un neam întreg ce vine
Se bucură cu voi în rând;

Şi, dacă-n ora fermecată
Asemeni zilelor păreţi,
E că trăiţi, ca-n vis, deodată
Atâtea mii şi mii de vieţi…

(Sămănătorul, IV, nr 24, 12 iunie 1905)

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
peacock feathers

Adauga un Comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *